Ecografia în sarcină
15/02/2013Simptome de sarcină
18/03/2013Ce sunt celulele stem?
Celulele stem sunt celulele „primordiale” ale organismului uman. Prin diviziune mitotică, ele se pot dezvolta în alte tipuri de celule care, la rândul lor, pot forma ţesuturi şi organe în corpul uman.
Mai exact, celulele stem pot evolua în celule mature cu caracteristici şi forme specializate cum ar fi celulele din sânge, celule ale sistemului nervos, celule pentru inimă sau piele.
Celulele stem sunt situate în diferite părţi ale corpului uman. Timp de decenii, măduva osoasă a fost singura sursă de celule stem hematopoietice folosite pentru transplanturi. De atunci, au fost utilizate şi alte surse de celule stem din corpul uman, cum ar fi sângele periferic. Însă pasul crucial în cercetarea biotehnologiei a fost depistarea de celule stem în sângele care rămâne în cordonul ombilical şi placentă după naştere. Sângele ombilicoplacentar este o sursă unică de celule stem hematopoietice şi poate fi stocat doar în momentul naşterii pentru o utilizare în viitor.
La sfârşitul anilor ’80, sângele ombilicoplacentar a fost recunoscut ca sursă importantă de celule stem hematopoietice (HSCs). Acestea se împart în celule ale sistemului imunitar şi celule din sânge, care au rolul de a reînnoi constant populaţia globulelor roşii, respectiv a limfocitelor. În 1988 s-a efectuat primul transplant de celule stem hematopoietice din sângele ombilicoplacentar.
Celulele fuseseră prelevate la naşterea unei fetiţe şi utilizate pentru afecţiunea fratelui acesteia în vârstă de 5 ani, diagnosticat cu anemie Fanconi. Transplantul s-a dovedit a fi de succes. De atunci, s-au efectuat mai mult de 20.000 de transplanturi autologe şi heterologe de celule stem din cordon. Celulele stem din cordonul ombilical se diferenţiază net de celulele stem embrionare. Prelevarea de celule stem nu ridică probleme de etică şi nu presupune o intervenţie complicată. Cordonul este îndepărtat după naştere, iar sângele recoltat din cordon este stocat şi procesat.
Celulele stem ale nou-născutului reprezintă grefa ideală pentru majoritatea cazurilor.
Este important de ştiut că celulele stem prelevate la naşterea unui copil sunt preferabile celor din măduva osoasă pentru că:
Nu se pune problema îmbătrânirii sau expunerii celulelor la radiaţii şi/sau viruşi.
Au o capacitate mai mare de a prolifera şi regenera celulele.
Situaţiile în care grefa este respinsă sunt mai puţin frecvente.
Procedura de colectare a sângelui este simplă, sigură şi nedureroasă.
Stocarea celulelor stem constă în depozitarea în stare criogenică a unei potenţiale grefe, pentru a putea fi folosită de familie atunci când va fi nevoie. În situaţiile în care un pacient are nevoie de o grefă salvatoare, alocarea acesteia de către instituţiile medicale este foarte greu de realizat sau, uneori, imposibilă. În plus, problemele de histocompatibilitate îngreunează procesul.
Depozitarea privată rezolvă problema de compatibilitate a ţesuturilor şi pe cea legată de disponibilitatea grefei în timp util. În plus, doar familia are dreptul legal exclusiv de a retrage celulele stem recoltate de la nou-născut.
Prelevarea şi depozitarea celulelor stem ale copilului tău poate avea loc doar în momentul naşterii acestuia şi poate garanta accesul imediat la o grefă:
100 % histocompatibilă cu copilul, din al cărui sânge ombilicoplacentar a fost colectat
25 % posibilitate de histocompatibilitate 100%, pentru fiecare alt copil cu aceeaşi părinţi biologici.
Celulele stem ale nou-născutului reprezintă grefa ideală pentru majoritatea cazurilor. Este un fapt cunoscut că sângele placentar a fost deja utilizat în 20.000 de cazuri de transplant. Mai mult, există studii clinice specifice care demonstrează că sângele placentar, în comparaţie cu măduva osoasă, este cel puţin la fel de eficace şi chiar superior în unele cazuri.
Mai exact, s-au observat următoarele:
Procentaje mai mici de respingere a grefei, datorită situaţiei în care celulele imune ale grefei atacă boala.
Eficacitate, chiar dacă potrivirea între donator şi primitor nu este completă, în comparaţie cu celulele stem prelevate din măduva osoasă.
Informaţiile prezentate mai sus au fost confirmate de un studiu prezentat la Al cincilea Congres Mondial pentru transplant de sânge ombilicoplacentar, care a avut loc în Los Angeles. În cadrul congresului, sângele placentar a fost recunoscut pentru prima dată ca fiind prima abordare terapeutică pentru pacienţii bolnavi de leucemie acută în vârstă de până la 16 ani, indiferent de existenţa unui donator de măduvă histocompatibil. Procentual, rata supravieţuirii în decurs de 5 ani după transplant a fost cu 22% mai ridicată în cazul utilizării celulelor stem din sânge ombilicoplacentar, în comparaţie cu celulele din măduvă.
Găsirea unui donator compatibil pentru pacient este foarte dificilă şi, uneori, chiar imposibilă. Există şase proteine cu rol esenţial care determină dacă o grefă va fi respinsă sau nu. Din păcate, aceste proteine au între 58 şi 124 de tipuri de celule diferite, deci posibilitatea de a exista o compatibilitate totală cu 6 din 6 proteine identice între un beneficiar şi un donator este extrem de scăzută.
Soluţia acestei probleme este stocarea grefei de sânge din cordonul ombilical al copilului. În cazul în care este nevoie de celule stem pentru transplant, Banca va elibera în 48 de ore grefa, iar compatibilitatea în cazul transplantului autolog va fi absolută, de 6/6. În cazul folosirii grefei pentru un al doilea copil cu aceeaşi părinţi biologici există o posibilitate de compatibilitate de 6/6 în timp ce probabilitatea este de 25% (una din patru combinaţii).
Primele date despre stocarea celulelor stem din sângele cordonului ombilical au fost furnizate la începutul anilor 90. La început, băncile stocau toată unitatea de sânge din cordonul ombilical. Această metodă de stocare era ieftină, nu presupunea dotarea complexă a laboratorului şi necesita efort şi expertiză minime. Tehnica a fost folosită până în momentul în care abordarea modernă a sugerat izolarea celulelor nucleate. Diferenţa faţă de tehnica veche constă în separarea plasmei şi a eritrocitelor de produsul final ce urmează a fi stocat, şi anume celule nucleate, din care fac parte şi celulele stem.
Această metodă presupune folosirea de tehnici de procesare şi stocare moderne, costisitoare, comparativ cu tehnica iniţială. Prima problemă care apare la stocarea întregii unităţi de sânge ombilical este hemoglobina rezultată în urma fracţionării eritrocitelor în timpul procesului de crioprezervare. Deşi există studii care sugerează faptul că procedura de eliminare a hemoglobinei în cadrul stocării de celule stem din sângele ombilical nu este obligatorie, nu există informaţii ştiinţifice care să confirme faptul că eliminarea hemoglobinei poate fi omisă.
A doua problemă se referă la posibilele reacţii ale pacientului din cauza incompatibilităţii sistemului ABO/Rh al donatorului. Mai precis, chiar şi în cazul în care transplantul de celule stem are loc între doi fraţi, donatorul şi receptorul pot fi histocompatibili chiar dacă nu au aceeaşi grupă sanguină. Dacă celulele roşii nu au fost înlăturate înainte de crioprezervare, posibilele reacţii pot afecta reuşita transplantului şi sănătatea pacientului.
Sistemul automat întrece orice altă tehnică de procesare a sângelui din cordonul ombilical pentru că obţine cele mai bune rezultate pentru fiecare probă de sânge.
Celulele stem mezenchimale (CSM) sunt celule multipotente, având abilitatea de a se reînnoi prin formarea de diverse tipuri de țesut. Sunt localizate în: măduva osoasă, țesutul adipos, mușchii scheletici, dinți, lichidul articular (celule stem adulte), sau în lichidul amniotic și în cantități mari în țesutul gelatinei Wharton (celule stem noi).
Gelatina Wharton este țesutul conector primitiv al cordonului ombilical. Denumit astfel de către Thomas Wharton în 1656, funcția acestei substanțe gelatinoase este de a oferi sprijin venelor și arterelor din cordonul ombilical. În stagiul incipient al dezvoltării embrionului, celulele stem primitive multipotente, cunoscute și sub denumirea de celule-matrice ale cordonului ombilical, sunt menite a forma ficatul fătului.
Aceste celule stem mezenchimale cresc multiplicarea celulelor stem hematopoietice când sunt folosite în combinație cu acestea pentru că funcționează ca ”strat hrănitor”. Au proprietăți de control asupra sistemului imunitar şi potenţial regenerativ. De asemenea, ele consolidează grefarea celulelor stem hematopoietice când sunt folosite în combinație cu acestea. În acest fel, ele joacă un rol cheie în reducerea GVHD (grefă versus boala gazdă) în transplanturi, întrucât nu provoacă reactivitate din partea sistemului imunitar.
Întotdeauna orientat către cele mai moderne soluții științifice şi către cele mai recente și recunoscute proceduri, 1 sau 2 laboratoare încearcă să cultive și să multiplice celulele stem mezenchimale ce se găsesc în țesutul din gelatina Wharton.